Cand am ajuns acasa in seara dinaintea Pastelui si am deschis cutia de scrisori a cazut pe mine un teanc de vederi, felicitari si fluturasi. Imi urau de bine niste oameni care pana acum nici nu ma bagau in seama cand ma vedeau pe strada. Ca sa vezi, Silviule, mi-am zis!
Nicut si Costinel se asezasera pe aceeasi felicitare, ca sa plateasca mai putin, la jumate. Imi urau din spatele unor narcise si a unor oua rosii un Paste fericit alaturi de ce dragi.
Miutescu s-a bagat la poezii: una pe fata vederii, langa un varf de lumanare si o iconita cu Isus si alta pe spatele ei, langa niste oua incondeiate. Zicea ceva cu lumina si caldura Pastelui…
Mi-a atras atentia o felicitare de la un domn Alecsei Gheorghe. Mi-au trebuit cateva secunde sa-mi dau seama cine e si asta care nu mai poate de grija mea in ajun de sarbatori. Si mi-am amintit. Un tip cu mustata, total lipsit de carisma, nesuferit, carcotas, cumparator de pozitii sociale si de locuri prin partide politice. Alecsei vrea sa devina primar, mi-am dat seama din vedere, si i-a trecut prim mintea aia a lui creata ca, daca imi pune in cutia postala o urare, o sa pun si eu stampila pe el in iunie. Proasta miscare, prost obicei, prosti oameni. Dupa ce i-a dat 30.000 de euro lui Boureanu, pardon, partidului, sa se joace si el putin de-a alegerile, Alecsei isi si imagineaza ca va fi noul Voda al orasului si isi permite sa incerce sa ne manipuleze cu felicitari de Paste, imprimate cu iepurasi. Mi-e sila de astfel de gesturi, fie ca vin din partea lui Nicut, Miutescu sau Alecsei. Si ne pierd de clienti, pe mine si pe multi altii.
