Bianca Panturu
Momentan, din domnitor al Moldovei (1634),Vasile Lupu a ajuns stradă cu vilele baştanilor. Şi schitul a ajuns tot stradă. Nu de călugări, ci tot de baştani.
Căsoaie (mai mult blocuri) termopanizate, cu iarba modificată genetic să stea verde 365 de zile pe an şi cu pitici din lut pentru companie… aşa arată o vilă de poliţist sau de doctor pe străzile faimoase ale oraşului nostru SĂRAC (la suprafaţă doar!!!). Asta pe lângă curţile XXL care nu sunt nici pe departe, pline de zarzavaturi. Nu! Sunt goale ca să aibă proprietarul pe unde inaugura maşina de tuns iarba.
Lupu al lu` Vasile
Strada începe cu nişte troiţe. Sloganul lor e “Nimic fără Dumnezeu” aşa că se accentuează şi mai dureros ideea că numa` lor le-a dat Cel de Deasupra. La intersecţie, poliţiştii dirijează maşinile pe “Vasile Lupu” pentru că circulaţia e întreruptă. Din strada aia liniştită – mai acum o juma` de oră – a ajuns una traversată la greu de motocare şi căruţe. Oamenii veniţi de la serviciile lor, cască gura confortabil din mijloacele de transport în comun. Şi ieftin, că biletul tot atât costă având în vedere că azi au cu ce-şi clăti ochii.
Asfaltul e tăbăcit de băligi bine şlefuite. Culoarea le e palidă, dar se simte altfel (olfactiv vorbind). Nisipul de la “MORŢI” e neatins la troiţe. S-au aprins lumânări numai în cutia celor vii, semn că p-aci se ţine la viaţă şi atât. Începutul nu miroase a bani. O baligă, mai mergi 10 m, iar una, ori vreo muscă pe vreun bidon… mai mergi 10 m, dai de-o vilă. Vilă după vilă. Multe vile!!! Prima pe dreapta are o Dacie în curte şi n-o bagi în seamă. A doua e ditamai blocul în construcţie. Sunt numai pereţii ridicaţi (cât doua etaje), dar parterul are termopane la ferestre. Să nu scoatem în evidenţă scândurile străvechi şi rugul care alcătuiesc de fapt, gardul. Fiecare nivel e dotat cu un fel de…sistem de “spionaj”. De fapt sunt nişte ochiuri mari şi rotunde de geam cărora urmează să le fie puse şi lor termopane. Pe măsură ce mai mergi 10 m, lumea evoluează de la Logan la Opel-uri. Daciile antice de pe la porţi sunt pentru intimidare. Nu! Sunt ale muncitorilor care mai şlefuiesc vreun turn de castel (balcon, în traducere).
Prima pe stânga însă, e locuibilă şi locuită de un poliţist – normal, aşa e regula pe strada asta. Vasile Ştef e fostul comandat al Poliţiei. N-are el termopane şi nici cea mai mare vilă, dar bârfele spun că în spatele casei are piscină. Gazonul, bineînţeles că nu lipseşte. În curtea asta, nu e el obiectul principal, ci o căruţă! Una de jucărie pentru că lemnul din care e construită e lăcuit. Şi îi mai lipsesc şi boii de la jug…
Casa Albă din “satul” nostru
Mai încolo răsare alt bloc, mai patriot decât celelalte. Are în frunte (în balconul de la etaj…) tricolorul. N-are nici ăsta termopane, dar în schimb, e acoperit cu ţiglă roşie – scumpă. Roşul stimulează apetitul sexual şi sucul gastric, dar sigur nu ăsta era scopul. Mai e câte-un lan de porumb printre vile. E aşezat strategic. Să nu se uite ochi de poliţist în curtea… altui poliţist. Pornirile invidioase se accentuează prin căsoaiele galbene. Asta e clar gelozie. Şi nu e un galben pal, ci unul aprins să vadă tot poporu` “soarele”.
Oraşul nostru (cătun mai mult) nu se mândreşte numai cu bordeie. Avem şi noi o “Casă Albă”. E dichisită cu jaluzele verticale şi cu balcon.
Cu atâţia bani, arbuştii au fost sigur clonaţi. Prea-s toţi aşezaţi la milimetru. În curte nu-i nicio găină, deci gazonul e pieptănat tot de vreo maşină de tuns şi de coafat iarba. Merţanul nu e parcat la vedere, pe moment. E posibil să stea acum în propriul living-room. Nu cum îşi ţine omul obişnuit Trabantul în vreun coteţ, alături de găini. E atât de albă casa asta! N-or trage muştele la ea cum trag la cămaşa proaspăt spălată pe culmea de rufe? Probabil că stau la distanţă şi se miră şi ele în formaţie, ÎN AFARA GARDULUI, să nu încalce cumva proprietatea personală.
A fost odată Drumul Vacii
Mai vâjâie câte-un Jeep pe la urechi, dar aşa finuţ. E model nou şi nu-i huruie motorul de la gaz. Dacă strada începe cu un fost şef la Poliţie, se termină cu actualul comandant – Ionel Ispir. Sau se termină cu vila lui (tot pe etaj) şi cu balconul de metri întregi. Are multe flori la vedere. Măcar n-are steagul României sau vreun pitic prin curte, care să-l ferească de răufăcători. Aici, toţi au iarba “clonată”. “Pe vremea lui Ceauşescu, ăsta se numea Drumul Vacii, nu <<strada baştanilor>>. Era noroiul până la genunchi”, povesteşte un om cu casă normală printre case… MARI! Când gesticulează se roşeşte în obraji şi tot ce zice e cu răutate. Se simte inexistent acolo pentru că locuinţa lui n-are decât patru pereţi, tavan şi acoperiş. Fără balcon şi fără piscină.
Toată lumea a auzit de Strada Vasile Lupu… de 16 ani încoace. Că după revoluţie au crescut din pământ mai toate vilele de aici. Într-o zi, în loc de porumbii ăştia, vor răsări altele. La sfârşitul străzii e biserică. Poate să aducă aminte că nu contează numărul de etaje, atunci când mori.
“Atenţie. PISICI!”
Suntem în centrul străzii Schitului. Elementele de introducere în atmosferă lipsesc. Peisajul te fură! De-abia aici te trezeşti din cauza dulăilor care sar pe gardul de numai 1 m. Şi ăsta e construit strategic. Să vadă lumea ce vilă are omul, de la temelie până la vârf. Fiecare “bloc” cu dulăul ei sau cu vreun căţeluş. E mai ascuţit la lătrat, decât impunător prin fizic. Fizicul e chiar… dulce. E pufos, alb şi creţ, ca şi cum ar fi proaspăt adus de la coafor. Nici măcar lăbuţele nu sunt înnoroite. Căţelu` e dresat şi merge numai pe beton. Bineînţeles că iarba e mai verde decât cea obişnuită. Nu se aude nicio maşină, nicio manea, iar acum câinii s-au plictisit să mai latre la ochii holbaţi ai vreunui trecător. Da. Pe aici oamenii mai merg şi cu piciorul, nu numai cu limuzina. Dar nu sunt proprietari de vile, ci locuitorii “pricopsiţi”… ai caselor bătrâneşti din deal.
Pentru că toţi au garaj, nici nu există plăcuţe cu “NU PARCAŢI!”, iar cele cu “ATENŢIE! CÂINE RĂU!” sunt cam rare. Animalele stau în persoană pe la porţi şi nu au nevoie de reclamă pe tablă. Interesul se focalizează, însă, pe “ATENŢIE. PISICI!” O mâţă electrizată stă cocoţată pe sloganul “Această proprietate privată este patrulată şi păzită de pisici”. Proprietarul ar vrea să scoată în evidenţă că e cel mai tare din parcare şi că nimeni nu se atinge de el, atâta timp cât este înconjurat de pisicuţele – bodyguard. De fapt, subliniază cât e de inofensiv!!!
Cocină vs termopane
Gata. S-a dus cu pacea şi liniştea aia plictisitoare. Se aude ceva interesant, care sună a muncă fizică… un aspirator! Ori e femeia de serviciu ori e tot ea. Vila e dotată cu multe etaje, dar aspiratorul nu e ultimul tip. Huruie prea tare. Sau poate vrea să anunţe aspiratoarele vecine ce barosan e el. Pe aici, muştele nu zboară şi nici toamna n-a venit. Apa nici măcar n-are tupeu să inunde o aşa casă. Se face de râs că n-are cum s-o zdruncine din temelii aşa cum face cu hambarele (casele normale). O cutie poştală pe care scrie Fam. Barbu, e deţinătoare şi ea de vilă. Dar e mai barosană “cutia de scrisori” a vecinului poliţist Costin Ducu. Mai ales că asta are şi o armată de câini la gard, pentru protecţie. E bine că are multe etaje şi poţi să caşti gura de la depărtare.
În jos, vila academicianului Gheorghe Păun stă faţă-n faţă cu o cocioabă românească…
Toată curtea acesteia e plină de zarzavaturi, iar lângă poarta din uluci e cocina de porci. Oamenii ăştia au ce băga la borcane pentru iarnă! “Cutiile poştale barosane” ce bagă? Iarbă modificată genetic pentru schimbarea nuanţei, cu bucăţele de asfalt? Nu. În vile se cumpără de-a gata, sau se mănâncă direct la restaurant.
Realitate
S-a terminat şi strada Schitului. Nu se potriveşte deloc cu semnificaţia numelui ei. Sau poate a fost aleasă denumirea tocmai pentru contrast. Vasile Lupu, însă, era “bogat, ambiţios, mândru, o fire împărătească”. (www.vasilelupu.ro). Şi ca personalitate istorică şi ca stradă actuală.
Te întorci şi revii la realitatea unde găinile nedresate stau pe lângă porţi, unde maidanezii, neduşi în viaţa lor la coafor, au ochii trişti, unde babele n-au auzit de pizza, unde iarba nu e verde 365 de zile pe an,unde mâncarea nu e încălzită la cuptorul cu microunde, ci pe plită, unde…
