Presa nu e pentru toata lumea

Am citit intr-o dimineata un text pe un blog in care cineva, un anonim, ca textul nu era semnat, murea de grija libertatii de exprimare in Curtea de Arges, ca se desfiinteaza, vezi Doamne, cea mai buna televiziune din nord-vestul Europei, Alpha TV. Si scria anonimul ca ce treaba minunata se facea acolo, ce istorie se scria pe vastele platouri de filmare de la Alpha cu niste oameni numai unul si unul. Nu numai ca cetateanul habar nu are ca televiziunea respectiva nu se desfiinteaza, ba din contra, se reconstruieste, dar mai emite si niste stupiditati despre oameni care, nepricepandu-se la presa, si se refera la patronii televiziunii, au condus Alpha la un dezastru.

Adevarul este ca la televiziunea asta au lucrat de-a lungul timpului aproape toti copiii care visau sa ajunga si ei la un moment dat ziaristi adevarati. Cati au reusit? Aproape niciunul. Cativa cara saci de ciment pe la niste firme obscure de constructii, altii stau acasa si scriu pe bloguri povestind ca au serviciu, cativa au facut cariera pe la nunti si cumetrii. Aproape niciunul nu stia ceva meserie, toti aveau o parere despre cum trebuia sa fie facuta treaba, dar cand era de transmis pe post ieseau niste lalaieli si aiureli de mureau toate curcile de ras prin oras. E dureros pentru ei ca au esuat si frustrarile sunt mari cand stiu ca si-ai imaginat sa fie la un moment dat Adelin Petrisor si au ajuns sa vanda gresie si faianta. Pentru ca erau nepriceputi in meseria asta destul de grea, iar la un moment dat meseria si-a spus cuvantul.

Televiziunea nu se desfiinteaza in Curtea de Arges, iar eu sper sa fie facuta de oameni care stiu macar ABC-ul jurnalismului si de care sa nu mai rada oamenii, pentru ca radeau, draga Oanta, de tine si de greselile tale gramaticale, de gangurelile tale pe care tu le numeai “reportaje”. Patronii de presa din Curtea de Arges, cu bunele si relele lor, stiu, credeti-ma, cand sa dea un salariu bun si cand nu, cand au cu cine construi ceva si cand sa mearga pe avarie. Si sa speram, de asemenea, ca Laura Ilie si Uta sa reuseasca sa mentina pe piata produsele lor, pentru ca fara concurenta un produs mass-media poate ajunge la fel de prost ca ceea ce faceau copiii la Alpha pe vremuri.

PS: daca cineva a dus Alpha la dezastru, asa cum se insinueaza, doar angajatii au dus-o.

Iepurasi electorali

Cand am ajuns acasa in seara dinaintea Pastelui si am deschis cutia de scrisori a cazut pe mine un teanc de vederi, felicitari si fluturasi. Imi urau de bine niste oameni care pana acum nici nu ma bagau in seama cand ma vedeau pe strada. Ca sa vezi, Silviule, mi-am zis!

Nicut si Costinel se asezasera pe aceeasi felicitare, ca sa plateasca mai putin, la jumate. Imi urau din spatele unor narcise si a unor oua rosii un Paste fericit alaturi de ce dragi.

Miutescu s-a bagat la poezii: una pe fata vederii, langa un varf de lumanare si o iconita cu Isus si alta pe spatele ei, langa niste oua incondeiate. Zicea ceva cu lumina si caldura Pastelui…

Mi-a atras atentia o felicitare de la un domn Alecsei Gheorghe. Mi-au trebuit cateva secunde sa-mi dau seama cine e si asta care nu mai poate de grija mea in ajun de sarbatori. Si mi-am amintit. Un tip cu mustata, total lipsit de carisma, nesuferit, carcotas, cumparator de pozitii sociale si de locuri prin partide politice. Alecsei vrea sa devina primar, mi-am dat seama din vedere, si i-a trecut prim mintea aia a lui creata ca, daca imi pune in cutia postala o urare, o sa pun si eu stampila pe el in iunie. Proasta miscare, prost obicei, prosti oameni. Dupa ce i-a dat 30.000 de euro lui Boureanu, pardon, partidului, sa se joace si el putin de-a alegerile, Alecsei isi si imagineaza ca va fi noul Voda al orasului si isi permite sa incerce sa ne manipuleze cu felicitari de Paste, imprimate cu iepurasi. Mi-e sila de astfel de gesturi, fie ca vin din partea lui Nicut, Miutescu sau Alecsei. Si ne pierd de clienti, pe mine si pe multi altii.

Blogul din Ivancea

Azi am descoperit blogul lui Doman. Cam multa moarte, cam putin Curtea de Arges pentru gustul meu. Cateva flegme in ochii lui Bobi (cronicarul Neculce al lui Nicut), altele in ochii lui Moise (directorul Gigi “Manivela”), mistouri despre Ion Cristoiu, fostul sef, bla bla. Dar si texte bune, destule, plus o carte pe care am inceput deja s-o citesc: Concetatenii lui Urmuz.

Doman scrie bine. Mereu a scris. In schimb pacatuieste prin ura la care nu poate renunta si prin rautatile aruncate in cei care nu-i sunt prieteni. O sa-l mai caut si o sa mai povestesc despre el, blogerul din Ivancea.

“Numai doar” Serban

Serban are idei. Si are si emotii. E normal, e candidat. Zice ca nu vrea sa se lupte cu actualul primar, poate nici n-o sa castige, dar partidul scoate 4-5 consilieri locali. Si el e multumit.

Serban citeste un discurs. Manzana si-a pus ochelarii pe cap si priveste in gol. Asculta? Bugeac sigur asculta. Si nu se mai termina. Gata! Incepe sa vorbeasca liber. Despre hoti, despre Transarg, despre centrala din curtea spitalului. Si mai zice ca nu prezinta si programul partidului ca il fura celelalte partide. Ca deh, Serban are idei.

Serban se freaca la ochi. A avut emotii. O fi fost bine? Cucu face poze, iar Scarlatescu cere cuvantul. Spune ceva despre arhitectura orasului. Ca doar nu vorbea despre insamantatul de primavara. Pe Bugeac il lauda cineva ca munceste mult. Toti il lauda pe Bugeac. Chiar si Ilea imi spune la ureche: “Bugeac e ala care mi-a luat locul in consiliul local, dar pe bune ca nu-mi pare rau. Munceste foarte mult.”

Serban ii invita pe toti la un suc, o cafea, o tuica. Nu prea multe ca zice lumea apoi ca are bani. Si el n-are. De dat. Dar candideaza pentru a doua oara, ca prima data doar si-a facut mana. Si din lista de acum 4 ani a ramas “numai doar” Serban cum zice Bugeac. A! Si el, Bugeac! Ca doar munceste mult. Si toata lumea il lauda.

daca tot se poate, hop si eu p-aici

Cand n-ai ce face te-apuci sa-ti dai cu parerea. Si cum am si eu timp uneori, m-am gandit ca n-ar strica sa va mai spun una-alta, cam ce aflu si eu despre oameni si meserii. Poate cu timpul o sa ne imprietenim.